"Deconstructia" ideii de opera isi are propria istorie, incluzind curentele moderniste si de avangarda desfasurate succesiv inca de la inceputul secolului trecut. Dadaismul, cubismul, suprarealismul, suprematismul, abstractionismul, expresionismul submineaza din temelii conceptul traditional al operei expuse, interpretate, dramatizate, care place publicului si ii satisface in buna masura capriciile sau orgoliile estetice. Pretentia de a face din estetica o "stiinta" normativa, centrata pe investigarea artei ca topos privilegiat, pare subminata pe alocuri de chiar labilitatea propriului vocabular. Cuvinte precum "arta","artist", "opera" se bucura de o vasta circulatie, atit in vorbirea obisnuita, cit si in scrierile specialistilor. Vorbim de arte plastice sau vizuale, de arte muzicale, coregrafice, literare, teatrale, cinematografice, dar si de altele... culinare, martiale, ale iubirii, ale lecturii, ale bunelor maniere. Daca ambiguitatile semantice par de nestavilit, indreptatite la un spor de claritate ar putea avea si intrebari de felul: De ce trebuie definita si, fatalmente, re-definita arta? La ce bun o atare intreprindere? Daca utilitatea unei determinari mai ferme este cert dovedita, putem propune o definitie intr-atit de satisfacatoare cit sa devina umbrela conceptuala pentru toate experientele artistice recunoscute si validate? Care sint criteriile de recunoastere a operei de arta? O definitie a artei in genere este valabila si cu privire la "opera de arta"? Referinta critica la arta poate eluda autoritatea "operelor" consacrate? Exista artisti fara arta? Dar artisti fara opera? Ce fel de calitati estetice intrinseci trebuie sa posede o capodopera? Ce defecte poate insuma produsul artistic pentru a se dovedi un esec? Cum deosebim arta de non-arta? Cum distingem opera sau capodopera in multimea de obiecte banale, cu totul obisnuite? Care este limita recogno