Artistul târgoviştean a fost şi beneficiarul a două burse de studiu la Veneţia. A început cursurile de pictură la vârsta de 13 ani, iar acum îi iniţiază pe alţii în tainele artelor vizuale.
Mihai Şerbănescu a pătruns în lumea culorilor de mic. Ne-a spus că este fascinat de iarnă, de liniştea albă a acestui anotimp. „Prima imagine din copilărie o am cu bradul de Crăciun. Şi acum, după atâţia ani, sunt emoţionat de acest decor şi voi fi totdeauna”, afirmă artistul.
Mihai Şerbănescu a copilărit în inima Târgoviştei. A bătut străzile vechi ale oraşului. A mers la scăldat pe râul Ialomiţa. „Îmi amintesc că eram aproape tot timpul printre animalele de la Grădina Zoologică şi printre păuni. Aruncam la urşi pepenii pe care-i luam din piaţă. De la Tipografie luam hârtie, pe care o «reciclam», desenând tot ceea ce-mi trecea prin minte”, povesteşte pictorul.
A venit pe lume pentru pictură
O simplă întâmplare a făcut să se întâlnească cu marele artist plastic dâmboviţean Petre Marin Constantin. Pictorul venise la familia Şerbănescu în curte pentru a face câteva schiţe. „M-a uimit. În cele două-trei zile cât a stat la noi şi a lucrat, eram numai în spatele dumnealui. Picta case vechi, străzi. Atunci, mama i-a arătat câteva desene ale mele. Dânsul s-a uitat la ele şi i-a spus să mă aducă la Şcoala Populară de Artă”, îşi aminteşte Mihai Şerbănescu.
Nu s-a dus. I-a fost ruşine. După un an, tot dintr-o întâmplare, s-a reîntâlnit cu Petre Marin Constantin pe stradă. „M-a văzut, m-a oprit şi mi-a reproşat: «Ţi-am zis de anul trecut să vii la şcoală». Şi m-am dus...”, rememorează artistul. Avea 13 ani. La cursurile de pictură erau 10 locuri şi 40 de concurenţi. Lui Mihai Şerbănescu i-a fost teamă că nu o să reuşească, dar a fost admis. „Atunci, am prins aripi. Am început să «zbor» şi, iată-mă, nu am terminat nici până astăzi”.
După abs
