În august, Malta (Insula de Miere, cum îi spuneau romanii) este în plin sezon turistic. Şi-n vreme ce agricultorii trec la odihnă, arhipelagul se deschide total invaziei de străini, grăbiţi să-i cunoască ascunzişurile şi să-i dezlege enigmele. Care nu sunt puţine şi pentru care nu toţi află, azi, cheile potrivite...
Căldura lui august găseşte peisajele malteze doborâte de soare şi uscate, după o lungă perioadă fără ploaie. Pământul maroniu-roşcat stă "cu pieptul dezgolit" (ca un haiduc, iar nu ca o turistă topless) dinaintea valului canicular, după ce grâul, cu spicele lui gălbui, a fost secerat. Doar verdele puternic al coroanelor roşcovilor "pătează" zarea. Însă dacă acesta este peisajul în interiorul insulei, de jur-împrejur, pe ţărmuri, în micile oraşe-staţiuni, lumea e pestriţă şi veselă, iar cobaltul mării se potriveşte perfect cu ceruleumul... cerului şi cu piatra mierie din care sunt construite case şi străzi.
O insulă "retro"
Multă vreme, Malta a reprezentat un teritoriu exotic, un stat liliputan, în mijlocul unei mării în care parcă cineva a răsturnat cufere întregi de lapislazuli şi turcoaze. Un stat insular, insolit, însorit. O ţară cu o istorie densă şi tradiţii rigide, dar cu oameni care aveau o existenţă luminos-liniară şi tihnită, retro – am fi tentaţi să spunem azi – deşi această tihneală a maltezului de rând nu este nicidecum şi a turistului. Pentru că în Malta e o greşeală imensă să pui semnul egal între vacanţă şi odihnă. E tihnă, nu lene. E linişte, nu tăcere. Iar vorba aceea cu călătorul căruia îi şade bine cu drumul se potriveşte cel mai bine turistului care ajunge în Malta, unde fiecare colţişor din cele şase insule (mai mici sau mai mari, locuite sau nu) ar merita vizitat. Malta este cea mai mare dintre insulele arhipelagului şi măsoară 246 km pătraţi. Urmează Gozo (67 km pătraţi) şi Comino (3,5 km pătraţi). P
