Dând cu ochii de mine, domnul C. a pus banda: "Oooo!... Bună ziua!... Ce mai faceţi? Nu v-am văzut de mult". I-am spus că fac bine. Chiar bine. Eu, personal, chiar bine. Am apăsat pe "eu, personal" şi omul a muşcat-o, schimbând placa: "Păi, da... Vreţi să spuneţi că ţara nu face bine, că e pe chituci, că nimeni nu mişcă... Trebuie să înţelegeţi: aşa-i aici. Nu se poate altcumva. Fiecare se descurcă pe cont propriu. Important e că mergem înainte". Era acelaşi: jovial şi gata de taifas intelectual. Ne întâlniserăm la o bancă, unde el vine zilnic, fiindcă este om de afaceri. Gaterist. Ca om de succes local, este însă şi vânător de frunte, iar într-o vreme, atunci când ne întâlneam întâmplător, mă aborda cu informaţii din subteranele braconajului practicat de găştile adverse – fiindcă, trebuie ştiut: în vânătoare e ca între manelişti: există bani, duşmani, pizmă şi foarte multă fală.
Cum tocmai mă întorsesem de pe Neagra Broştenilor - de miru’ lumii, un râu de munte ieşit neatins din secolul hidrocentralelor, brăzdând un bazin forestier cu o rară frumuseţe şi biodiversitate –, i-am lămurit ce era cu acel delimitant "eu, personal". Nişte idioţi cu bani – penticostalii de la firma Filadelfia Group din Bistriţa, lacomi cum sunt astăzi mai toţi evlavioşii – deciseseră, cu de la ei putere, având susţinerea conducerii PDL-iste a judeţului Suceava, să construiască şapte hidrocentrale private pe râu. O umbră s-a strecurat în ochii vânătorului meu: "Da... Cunosc bine zona... Superbă. Se va duce dracului şi locul ăsta, cum se duc toate". "Da, dar vedeţi dumneavoastră – am plusat eu -, ca de obicei, iată: aflaţi ceva rău, ceva care vă nemulţumeşte, dar acceptaţi. Păi, asta e hiba: nu vreţi să fiţi cetăţean. Simţiţi că vi se trage ţara de sub picioare şi vă vedeţi de treabă. Nici cel mai mic gest de protest. Uite, vă invit cu mine la judeţ şi..." "Păi, dumneavoastră sc
