Vine o altă criză? Această întrebare este pe buzele multora. Opinia mea este că SUA şi ţările europene nu au ieşit din criza ce a erupt în 2008. Nu exista o perspectiva clara de crestere in cele mai multe economii occidentale, care sa motiveze investitii pe termen lung. Perspectiva cresterii este incetosata si pentru ca salvarea sistemelor bancare a marit substantial datoriile publice.
Aceasta stare complica enorm finantarea deficitelor bugetelor publice, reclamand, in numeroase situatii, corectii fiscale ce nu pot fi amanate. Iar aceste corectii impiedica, pe termen scurt, cresterea economica. Situatia este si mai complicata in Uniunea Monetara, unde avem o criza prin contaminare a datoriilor suverane.
Aceasta din urma rezulta din carente institutionale si politici ce au fost ocultate de perioada "Marii Moderatii" (sau "Marii Iluzii"), caracterizata de importuri ieftine din Asia si expansiunea creditului. Numeroase banci mari, mai ales in SUA, desi si-au refacut baza de capital propriu, stau in expectativa. Dezechilibrele globale persista, iar China nu are, inca, capacitatea de fi motorul economiei globale.
Dereglementarea pietelor financiare in ultimele decenii a accentuat o functie a lor destabilizatoareUnii afirma ca interventiile statului sunt de blamat pentru criza, dand ca exemplu politica SUA de sprijinire a achizitionarii de locuinte de catre cetateni cu venituri foarte mici (prin Fannie Mae si Freddie Mac). In acelasi registru, este inclusa si salvarea unor banci de la faliment, ceea ce ar fi amplificat hazardul moral de-a lungul timpului. Poate fi adaugata aici si politica banilor ieftini, a bancii centrale a SUA (Fed), in anii premergatori crizei. Fara a respinge ab initio aceste argumente, consider ca ele eludeaza fondul chestiunii: dereglementarea pietelor financiare in ultimele decenii, care a accentuat o functie a lor desta
