Salvarea şi Ambulanţa n-au urcat niciodată până la familiile izolate în vâful dealului, iar morţii sunt căraţi doar cu căruţele
La doar o aruncătură de băţ de Râmnicu Vâlcea, locuitorii din Valea Bradului, sat ce aparţine de Ocnele Mari, trăiesc ca în vremuri demult apuse. Chiar dacă ruinele Cetăţii Buridava se află în imediata vecinătate a caselor localnicilor, atât pentru turiştii care s-ar încumeta să viziteze locurile, dar şi pentru localnici, drumul până în Valea Bradului este un adevărat chin. „Eu m-am născut aici, am copilărit aici, dar sunt zile amare să trăieşti în locurile astea. Curent elecrtric ne-au băgat abia în urmă cu cinci ani. Toţi primarii care s-au schimbat ne-au promis că ne repară drumul, dar în afară de sacul cu promisiuni nu ne-am ales cu nimic", spune Ecaterina Fetele, femeia de 72 de ani. Nora ei, Liliana Fetele (39 ani), ne povesteşte. „Aici n-a urcat niciodată Ambulanţa sau Pompierii, iar morţii îi transportăm la cimitirul din vale doar cu căruţa mea. Când plouă este un chin să duci copiii la şcoală sau la grădiniţă. Azi noapte, cel mic, Florian, de doi ani şi jumătate, mi-a făcut febră, dar n-a fost chip să chem salvare sau doctorul. Ceilalţi doi, Alina, de nouă ani, înoată şi ea prin noroi, mai ales când plouă, iar Alexandru (de 18 ani), a rămas şi fără perechea de pantofi noi pe care i-o cumpărasem". Femeia explică că în zilele ploioase, copii şi adulţi merg încălţaţi în cizme prin noroaie, distanţă de doi kilometri, şi câd ajung jos, în vale, lasă încălţămintea înoroiată în tufişuri, unde uneori nu o mai găsesc. „Când m-au apucat durerile facerii, a trebuit să mearg pe jos, până în vale, unde a venit un taxi care să mă ia", completează femeia. Surorile Ştefania (10 ani) şi Elena Negoiţă (12 ani), fac naveta la o şcoală din Râmnicu Vâlcea. „Părinţii îmi cumpără dor încălţăminte cu talpa groasă, că altminteri pe aici nu ai cum să ră
