Suntem sau nu dintre rutinierii "bisericii catodice", se cuvine a lamuri unele pacate functionale care pervertesc mintile celor care am prea-urmarit (Doamne fereste!) postul de stiri Antena 3.
Dracariile pe care le voi enumera sunt savarsite de oameni ca noi: de oameni cu copii (ex. Dana Grecu), oameni care isi traiesc viata in locuinte sociale (vezi Victor Ciutacu), de romani care sunt nevoiti sa se imprumute pentru a-si plati darile catre stat (ex. Mihai Gadea), ori de cetateni amenintati cu bataia (vezi Mircea Badea), fara sa uit de cei asaltati de ciudate libidinoase (tot Mircea Badea).
Asemenea noua, dar si jurnalisti. Jurnalisti care se indigneaza, se burdusesc cu tafna, se mobilizeaza nervos pentru/din cauza noastra. Sa-ncep, zicand ca pentru domniile lor: nevricalele sunt necesara impostatie, parerea rostita batos e proba de consecventa, a cauta o a doua parere sugereaza dambla profesionala, dubitatia vadeste adesea impostura, sursele obscure (neverificate nici macar o data) prilejuiesc perorari gingase, a-ti cere scuze in momentele in care (omeneste!) ai gresit demonstreaza fatale slabiciuni, mascareala e dexteritate deontologica, reluarea monomaniaca a litaniei "Basescu e de vina!" reprezinta evolutie jurnalistica.
Lesne bagi de seama cum mintile luminate de reflector ale antenistilor preacurvesc. Nu te simti informat, mai degraba enervat: talk-show-urile imbrancesc pe scaune aceiasi oameni politici cu aceeasi limba materna de lemn. Carturari ca Andrei Plesu sunt balacariti, mustrati si pusi la zid oricand si pentru orice de catre toti pareristii si habarnistii. Si parca e in felul nostru geto-dacic de a ne da in stamba.
Pe vremea cand Primul Razboi Mondial isi dadea sufletul, un alt invatat o incasa in aceeasi maniera: insusi Nicolae Iorga s-a vazut nevoit sa se apere pe toate caile posibile cand cei care il