o crasciuma prapadita cu podele de lemn mirosind imbatator a pruna si fum si o camera plina indulcita de mirosul parfumat al unei vanzatoare. s-au dus hangitele din vremuri, insa doamnele sunt inca voinici si indemanatice si-ti amintesc de un timp pierdut.

personajele: multime forfotand cu nasul in pahare, fete de barbati adancite in licori dupa placul si pofta fiecaruia, barbati osteniti si arsi de soare si de munca.

unii cu plete, altii far’de par sau cu mustete dese, unii inalti, altii slabi, grasi sau indesati, fiecare dupa cum le-a dat dumnezeu si cum le-a fost naravul.

isi amintesc fiece, se prind la vorba si deapana povesti. unii de catanie, altii de feciorie, ei cauta cerul si stelele si oamenii, politica si viata ce a fost sau va sa vie.

altii sunt mesteri, iar altii filosofi.

ai crede ca se iau la tranta aprinsi in lumea lor si ca insusi dumnezeu a fost descoperit cu nasul intr-un pahar de palinca.

iar strada geme de baietandrii. doar ca nu mai bat mingea pe maidane si nu se mai intorc cu poalele pline de mere sau cu undita-n spinare de prin vreo lunga hoinareala. nu vezi copii manjiti cu coacaze la gura, nici haine patate-n rosu aprins de visine si nu mai vezi flacai cu paie-n dinti si mandra-n brat.

gem strazile de ei, pe motoare, in masini, cu telefoane-n mana si bani in suflet. e forfota si zgomot si totusi nu isi mai spun nimic, nu cerceteaza. au totul dar nimic.

insa in carciuma mai traiesc povesti despre cutezatori, poeti si vizionari. doar ea mai sade sub praful timpului, vesnica, neclintita, fermecatoare.

se lasa seara, asfaltul cald abureste. femei incruntate se apropie cu mainile in solduri, unele dupa odrasle, altele dupa barbati, caci mare departare intre ei nu e.

doar cei fara un dor si un san la care sa se intoarca raman lipiti cu ochii in podea, melancolici si parca asteptand u