Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Să ne imaginăm că toate fondurile europene, adică banii destinaţi Ro­mâniei pentru perioada 1 ianuarie 2007 (momentul când a devenit stat – membru al UE) şi 1 ianuarie 2014 (când se încheie prima etapă a ab­sorbţiei acestor fonduri) ar umple un sac. Un sac plin de bani. După mai mult de patru ani şi jumătate din cei şapte care formează această etapă, în sac s-au strâns mai puţin de 4% din ceea ce ar fi sacul plin. Sacul e practic gol. fii totuşi nu e gol. E plin de in­competenţă şi hoţie. E incompetenţa care nefericeşte România exact atunci când ar fi avut cel mai mult nevoie de o masivă şi eficientă utilizare a ba­nilor europeni pentru a reduce efectele crizei care s-a prăvălit asupra noastră din 2009 încoace. Incompetenţa nu e doar incompetenţă, adică lip­să de profesionalism, lipsă de ca­pacitate de a lua decizii sau pur şi simplu prostie. Incompetenţa e şi criminală când fondurile necesare pentru componenta guvernamentală românească ce se adaugă în proporţie de 10% sau 15% la banii eu­ropeni sunt "raşchetate" în folosul unor pro­iecte – de multe ori absolut inutile – din care se înfruptă şi cei care alocă fondurile şi clienţii lor. Re­zultatul con­cret al acestor incompetenţe este că în loc ca România să uti­lizeze banii europeni (cel puţin 12-15 miliarde de euro) în această pe­rioadă, ea este un stat – cel mai să­rac dintre cele 27 ale UE – care contribuie cu mult mai mult la bugetul eu­ropean decât pri­meşte de la UE. Avem o gaură financiară de circa 4 mi­liarde de euro. Poate fi UE o nouă po­vară pentru ţara noastră?

Zilele trecute eram întrebat de o zi­a­ristă ce părere am despre în­fi­in­ţa­rea unui nou minister, al absorbţiei fon­durilor europene. Cel mai probabil e încă o formă fără fond din şirul ne­s­­fâr­şit al iniţiativelor guvernamentale luate pe picior. Care e baza logică şi raţională? N-am văzut v