Dacă la noi Autostrada Soarelui pare să nu ajungă niciodată la destinaţie, în Ucraina, autostrada care duce din capitală la mare, la Odessa, pare din altă lume. Nu are separatoare pe porţiuni lungi, putând astfel să schimbi aproape unde vrei direcţia de mers, în timp ce banda de urgenţă serveşte uneori ca piaţă! Acestea sunt doar câteva dintre impresiile unui drum cu maşina pe ruta Bucureşti-Poltava. Ucraina, gazdă alături de Polonia pentru Euro 2012, mai are multe de pus la punct.
La ieşirea din Republica Moldova, Ucraina ne primeşte cu o barieră. După ce o treci cu gajul paşapoartelor, ţi se dă o hârtie pe care scrie ceva indescifrabil cu pixul. Nu ştii pentru ce e, dar afli mai târziu. Durează cam o oră, cu amendamentul că ne considerăm nişte persoane norocoase, asta pentru că în faţa noastră sunt doar trei maşini, dintre care una e Lada. Îţi recuperezi paşapoartele, iar apoi dai de o altă barieră. Nu se ridică, iar atunci când începi să te panichezi, un militar, pe cât de înarmat pe atât de iritat, încearcă să îţi spună în toate limbile pe care le-a învăţat la şcoală (rusa şi atât) că trebuie să-i arăţi hârtia. Care şi-a dovedit într-un final utilitatea...
Nu există semnalizatoare
După ceasul de aşteptare în vamă (de fapt două barăci cu o masă de tablă în faţă), din instinct încerci să accelerezi. Nu e rost, pentru că tocmai ai făcut cunoştinţă cu şoselele din Ucraina. La fel de firesc precum faza cu viteza, vine cea cu comparaţia cu România noastră dragă. "Hai, frate, că şi la noi sunt găuri şi denivelări. Noroc că nu joacă Vasluiul chiar la Vaslui ca să vezi râs". Comparaţia continuă când ajungi în primul sat. Fix ca la noi, adică pustiu şi prăfuit, apoi vine şi în primul orăşel. Au şi ei birturi, au şi ei consumatori, căruţe şi biciclişti. Şi, normal, au de toate, dar nu au semnalizatoare, astfel că, dacă te prinde noaptea
