Când am văzut-o pe trimisa noastră la Miss Universe, îmbrăcată în "costumul naţional" am avut un şoc.
De la gât în sus, arăta ca Frumoasa Pană de Curcă din tribul Shoshone, pe umeri, purta parcă două membre umane, scoase din valiză, iar, de la gât în jos, semăna cu o dansatoare de saloon, care, după petele roşii de pe volănaşe, părea abia scăpată din încăierare. Dacă n-aş fi auzit explicaţiile designerului, nu aş fi ghicit în veci vecilor despre ce "costum naţional" este vorba, vestimentaţia fericitei miss România fiind, din punct de vedere etnic, imposibil de încadrat undeva, iar, din punct de vedere estetic, reprezentând kitsch-ul absolut. Ţinuta inspirată din mitul lui Dracula - surse vizuale fiind portretul lui Vlad Ţepeş, filmul lui Francis Ford Coppola plus curca croitoresei, căreia i s-a smuls o pană de pus în fruntea candidatei - nu numai că n-o pune în valoare pe Larisa Popa, dar te face să-ţi întorci faţa, uşor oripilat.
Cine să puncteze această tristă însăilare de materiale, când pe podium defilează, ca nişte păsări ale paradisului, concurentele din Caraibe, când cele din America de Sud vin cu o samba de forme şi culori, când asiaticele fac reverenţe în mătăsurile lor brodate, când africanele aduc pe scenă luminile apusului, iar nordicele din Europa strălucesc precum crăiesele zăpezii?! Poate că organizatorii români nu râvnesc la premiul pentru cel mai bun costum naţional, dar să nu piardă din vedere că Larisa Popa îşi reprezintă ţara şi, tocmai din această cauză, garderoba ei merită un mai mare consum de imaginaţie şi talent.
De data asta, s-a luat un brand inventat pentru noi în Occident şi s-a trântit pe umerii unei tinere, într-o variantă de prost gust, cu pretenţia că mantia şi chiloţeii cu volănaşe ne definesc. Este Dracula, ca şi Ceauşescu - alt brand sângeros, "vampirul" comunist -, un personaj mondial cunoscut, dar nu se potriv
