Scriitorul Mirel Brates va implini pe 29 august 75 de ani. Doar un reper statistic pentru că, sufleteşte vorbind, Mirel este un tînăr, să nu zic un adolescent. Este un prozator încercat, ancorat în realitatea din ţara în care locuieşte, Israel, dar şi în cea căreia îi aparţine ca scriitor, pentru că scrie în română, e membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Bucureşti, al cărei Premiu de proză l-a cucerit nu demult. Mirel Brateş e atent la toate şi la toţi, citeşte tot şi la întîlnirile noastre de la Bucureşti şi Haifa m-am convins că ştie realitatea literară de la noi mai bine decît mine. Corespondenţa lui pe e-mail e abundentă şi atenţia cu care urmăreşte literatura noastră pe internet e deplină. Lucrează la un nou roman. Cititorii săi fideli din România, printre care mă număr, şi Israel îl aşteaptă desigur cu mare interes. La aniversare, îl revăd mergînd cu paşii săi elastici şi îi doresc lui Mirel Brateş să rămînă acelaşi om activ şi fericit, acelaşi scriitor de talent şi pătrundere psihologică pe care l-am admirat de cînd îl cunosc. Îi doresc mult succes cu romanul cu care îşi va sărbători cele trei sferturi de secol. La multi ani! Yom huledet sameah! (Horia Gârbea)
Captatio…
„...De parcă istoria asta îngrozitor de lungă şi pocită ne-ar fi înăcrit destul, vreau să vă spun, în încheiere, o povestioară alegorică, amuzantă, cu rabini: Se zice că un evreu naufragiase pe o insula pustie. Condiţii feroce, sălbăticie, dar el supravieţuise încă mulţi ani, o viaţă de om, în pustietatea de piatră din jur. Îşi construise, de-a lungul timpului, un fel de casă, un bordei intrat pe jumătate în stâncă, şi se înzestrase cu cele necesare pentru a rămâne în viaţă! Avea, în momentul când l-au descoperit, o mică avuţie. Spre mirarea salvatorilor, evreul îşi încropise şi două adăposturi sinagogale. «De ce două? La ce bun?», l-au întrebat. «De
