Cu 1,5 milioane de militari activi, un număr la fel de mare de rezervişti, 790.000 de angajaţi civili şi un buget de 680 miliarde dolari, Ministerul Apărării al Statelor Unite este un stat în stat - care a ajuns să definească, în locul politicienilor, strategia naţională de securitate.
Într-un articol apărut în publicaţia Foreign Policy, reputatul jurnalist Stephen Glain atacă dur „militarizarea politicii americane", reproşând aleşilor poporului de la Washington că au pierdut controlul asupra Pentagonului, permiţând - şi adeseori chiar oferind - conducerii militare să formuleze atât scopurile politicii externe americane, cât şi mijloacele cu care acestea urmează să fie atinse.
Costurile menţinerii supremaţiei militare
În timp ce administraţia Obama se străduieşte din răsputeri să reducă cheltuielile din aproape toate capitolele bugetare, suma alocată Ministerului Apărării continuă să crească de la an la an; astfel, între 2001 şi 2010, bugetul Pentagonului s-a dublat. Numai în anul 2010, achiziţiile ministerului au crescut la 107 miliarde dolari - deşi totodată numărul de trupe, nave de război şi avioane de luptă a scăzut. „Dacă Pentagonul ar fi o corporaţie", conclude Glain, „ar fi cea mai mare din lume - şi totodată cea mai prost condusă".
Conform unui raport din 2008 al Oficiului Guvernamental de Decontabilitate, 95 de proiecte majore ale Pentagonului au depăşit costurile propuse iniţial - cu o sumă totală de aproape 300 miliarde dolari. Raportul din 2009 a arătat că situaţia a rămas neschimbată - şi cu toate acestea, în anul următor Congresul american a ridicat bugetul Ministerului Apărării cu alte 5 miliarde de dolari, pe care conducerea militară nici măcar nu îi ceruse. Astăzi, Pentagonul a devenit o „gaură neagră", în care banii dispar fără ca cineva să fie tras la răspundere; conform unui raport din septembrie 2010, publica
