Constantin Gheorghe (Suceavă), un fost subaltern al arbitrajului, încearcă să-şi împrospăteze imaginea de persoană publică prin oarece filozofeli salivare care-i parkinsonează ultima zbatere prin fotbal. Trecutul celui hămesit de poveste, nici nu se putea altfel, este împachetat în reţeta persecuţiei care, chipurile, i-a chinuit verticalitatea. Tot chinuit îi este şi prezentul. Fiindcă nici acum capacitatea sa de a fi al dracului de ireproşabil nu poate produce în voie din cauza unor cârcotaşi care nu ştiu să protejeze sublimul bunelor intenţii.

Tovarăşul fost arbitru şi fost se­nator îl atacă frontal pe un alt fost, şi anume Ion Crăciunescu. Gheorghe suceaveanul afirmă că arbitrajul românesc nu a reuşit să se impună extrem de mondial din cauza patimei critice pe care o practică Ion Cră­ciunescu pe la emisiunile televizistice la care participă. Adică ceea ce vedem noi prin campionatul intern, prestaţiile catastrofale ale unor fluieraşi promovaţi cu hărnicie tembelă, n-ar conta în aprecierea forurilor european şi continental dacă Ion Crăciunescu s-ar face că nu observă prostia. Adică stafidele promovate de comisia avramistică a arbitrajului românesc ar da buzna în elita europeană şi mondială dacă ele ar fi elogiate, chiar şi mincinos, în presa natală. Fiindcă, zice Suceavă, observatorii UEFA monitorizează cu mare atenţie apariţiile media.

Astfel, ar trebui să credem că prestaţiile în sine ale unor umili servitori ai meseriei, promovaţi cu îngăduinţă părintească, ar fi trecute cu vederea dacă nu ne-am turti singuri pălăria. Să fim serioşi. Constantin Gheorghe a fost subordonat valoric de Ion Crăciunescu în cariera de arbitru. Iar acum prestează, şi mai rău, umil şi interesat, ca subaltern al unui tuşier cocoţat fără merit fruntea Comisiei Centrale a Arbitrilor. Personalitatea lui Ion Crăciunescu apasă sufocant trufia prezentului funcţionăresc a lui Const