Parintele CalistratMotto: "Dreptatea Lui ramâne în veac!" (II Cor. 9,9)
Dreptatea este cârma tuturor lucrurilor care merg dupa lege si în rânduiala. A vorbi despre dreptate înseamna a vorbi despre perfectiune. Dar singurul om fara de pacat si fara de viclesug a fost Iisus Hristos, Unicul si Adevaratul Dumnezeu. În general, viata pe care o traim în societatea contemporana este profund marcata de tot felul de nedreptati, cu putinta de întâlnit la toate nivelele ei. Atât Sfânta Scriptura, cât si semnul Cinstitei Cruci pot fi vazute ca marturie de adevar si dreptate în toate salile judecatoriilor, tribunalelor, în primarii, precum si în toate institutiile sociale de dialog cu oamenii, de unde ar trebui sa se împarta dreptatea tuturor celor ce o cauta. Dar dreptatea este o virtute care tine de inima si de constiinta omului. Dreptatea se leaga de sufletul omului prin cuvânt si se pierde prin fapta. Mântuitorul Însusi a zis unui învatator de lege: "Drept ai raspuns, fa aceasta si vei fi viu!" (Lc. 10,29).
În viata de zi cu zi putem afla mai multe chipuri ale dreptatii. Cea dintâi este Dreptatea suprema, absoluta, Dreptatea Dumnezeiasca, Legea Cea vesnica a Creatorului-Atotputernicul Dumnezeu: "Iar Tu, Doamne, în veac ramâi si pomenirea Ta din neam în neam" (Ps. 101,13). Legea scrisa (consemnata în cuprinsul Sfintelor Scripturi) este cea care sta în legatura de acord cu constiinta. În starea de virtute constiinta nu mustra pentru ca omul este cuprins de dragostea Lui Dumnezeu. Cine iubeste pe Dumnezeu nu calca cuvântul Lui: "Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste" (In. 14,21) si "Eu sunt întru Tatal Meu si voi în Mine si Eu în voi" (In. 14,20), pentru ca "De Ma iubiti, paziti poruncile Mele" (In. 14,15). De altfel, tot în Sfânta Scriptura sta scris ca "orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele. Nu p
