Foto: Thinkstock Iubirea şi ura sunt două sentimente aflate la poli opuşi. Şi cu toate acestea, de la iubire la ură nu este decât un pas. Atenţie, se poate schimba uşor macazul pentru a trece de la un sentiment la celălalt, de la o frecvenţă la alta. Însă, intensitatea celor două stări rămâne aceeaşi. O iubire puternică se poate transforma într-o ură, la fel de puternică. Este ca şi în matematică. Dacă unui număr pozitiv i se pune un minus în faţă rezultă un număr negativ, dar cu aceeaşi valoare. Astfel că ura creează legături între oameni la fel de puternice ca şi dragostea, numai că primul este un sentiment distructiv, iar celălalt, constructiv. În cazul în care o persoană îndrăgostită doreşte să se elibereze de acest sentiment, legăturile sufleteşti sunt atât de puternice, încât este foarte greu să anuleze iubirea. La fel de greu se poate scăpa şi de un sentiment puternic de ură. Eliberarea poate veni doar prin generarea stării de indiferenţă.
Iubirea este şi un mijloc de apărare faţă de cei care ne trimit săgeţi otrăvite. Sentimentul acesta, nobil, formează o aură de protecţie în jurul corpului, aură prin care nu poate pătrunde uşor nici o frecvenţă agresivă generată de mintea vreunui inamic. Însă, în cazul în care mintea noastră se încarcă, şi ea, cu sentimente negative la adresa altora, acestea produc breşe în aura proprie protectoare, iar pe acolo, prin aceste canale create, se poate face transferul de maleficitate şi de la alţii către noi, producându-ne perturbări în frecvenţele proprii, care se pot transforma în afecţiuni. Iisus a spus: „Iubiţi-vă duşmanii”, cunoscând faptul că urând devenim vulnerabili.
Un spirit inferior, la cea mai mică jignire adusă ripostează şi declanşează lupta. Orice luptă aduce pierderi în ambele tabere, aşa că este indicat a se aplica metoda alchimiştilor ce transformă plumbul în au
