În ultimele luni s-a conturat opinia că riscul ca lucrurile să se înrăutăţească la nivel mondial a crescut. Această schimbare de viziune poate împinge economia mondială în recesiune. Totuşi, cineva ar putea spune că, neavând bază în modificarea fundamentelor, noua opinie va fi înlocuită înainte de a se reflecta în scăderea consumului şi a investiţiilor. Din păcate, cauza care a determinat apariţia viziunii pesimiste nu permite această concluzie. Pesimismul vine de la extinderea ideii că statele puternic îndatorate şi băncile centrale ale căror dobânzi au ajuns egale cu zero nu mai dispun de instrumente pentru a contracara o eventuală recesiune determinată de scăderea consumului şi a investiţiilor private. În Europa, această cauză nu va putea fi înlăturată curând la nivelul individual al statelor. De aceea, liderii politici caută o soluţie la nivel european. Dar există această soluţie?

Cvasigeneralizarea ideii că nu mai există instrumente de politică eficiente privind creşterea economică - inclusiv într-un număr important de state din zona euro - are un efect pervers. Ea concentrează atenţia pieţelor pe indicatorii care anticipează creşterea/scăderea economiei şi exacerbează importanţa veştilor negative. Un astfel de focus generează scăderea accentuată a încrederii în economie când apar veştile negative, oricât de firave ar fi acestea, fără a putea genera în mod necesar o creştere mare a încrederii la apariţia de veşti bune.

În mod particular, acest lucru este adevărat în cazul statelor cu valori mari sau rapid crescătoare ale raportului datorii publice/PIB. Recent, semnale slabe privind încetinirea creşterii economice au amplificat disproporţionat îngrijorările autoalimentatoare ale pieţelor despre accesul la finanţare al Spaniei şi Italiei. Rezultatul a fost o creştere disproporţionată a randamentelor bond-urilor respective. La următoarele citiri de v