Piramida nevoilor lansată de Abraham Maslow în 1954 este contestată de un studiu al Universităţii Illinois (SUA), citat de publicaţia „The Atlantic“, care afirmă că nu există o scală a nevoilor personale, ci o interconectivitate permanentă între acestea.
Psihologul Ed Diener şi-a bazat studiul pe un sondaj Gallup, realizat pe mai mult de 60.000 de persoane din 123 de ţări, care a studiat calitatea vieţii. Analiza a luat în calcul nevoile pornind de la modelul lui Maslow: nevoi de bază (hrană şi adăpost), nevoia de siguranţă, nevoile sociale, respectul, nevoia de superioritate şi independenţă.
De asemenea, au fost luate în calcul alte coordonate ale calităţii vieţii: viziunea asupra vieţii, sentimentele pozitive, caracterizate ca acele lucruri care îi fac unei persoane ziua mai bună şi sentimentele negative. Conform rezultatelor, unele nevoi umane sunt universale şi deşi cele de bază sunt cele mai importante, atunci când nu le avem, o persoană poate să fie fericită şi prin împlinirea altor nevoi.
Astfel, autorul studiului, Ed Diener, exemplifică acest lucru prin faptul că „putem fi fericiţi şi atunci când suntem flămânzi, dacă îi avem pe prieteni alături. Nevoile sunt ca vitaminele. Avem nevoie de toate". Redesenarea nevoilor lui Maslow, afirmă cercetătorii, poate fi aplicată în transformarea politicilor publice, care să se adreseze în mod egal nevoilor de bază şi celor sociale, considerate secundare până acum.
