n) La toaletele unui hotel de cinci stele, oaspeţii care le frecventează cu trebuinţi specifice sunt, ca să zicem aşa, motivaţi de o muzică liniştită, care nu trimite cu gândul la un compozitor anume. Nu cred să se fi compus şi muzică de ascultat la veceu. E un aranjament de studio, ca şi muzica de ascultat când faci baie în cadă ori fondul melodiei pentru aţipit în fotoliu, după o masă bună. Am citit, de-a lungul anilor, felurite ştiri despre vacile care dau mai mult lapte dacă în grajd se aud concerte de Mozart şi despre recoltele record de tomate obţiute în sere cu mu­zi­că de Vivaldi. Cu siguranţă există şi nişte contraindicaţii, cum ar fi să nu transmiţi Wagner în toalete şi Şostacovici în fermele de vaci.

n) Un domn, aflat la a şasea căsătorie cu acte, e plin de înţe­le­ge­re pentru fostele sale soţii. Sărăcuţele, n-au avut noroc la bărbaţi!

n) Existând o vedetă Gaga – fie ea şi Lady – e normal să existe şi un public Gaga, şi cometatori Gaga, şi un fenomen Gaga. Numai că în limba română gaga înseamnă senilitate, om dus cu mintea, uneori şi prost din naştere.

n) O doamnă în etate, care mă abordează când trebuie să traversez parcul Obor, unde ea îşi petrece toată ziua în taifasuri de cartier, are observaţii de talent, dar un talent slujit de o sintaxă cel puţin ciudată: Despre înmulţirea chelio­şi­lor, doamna spune că „este tot mai mulţi lucioşi în capete”.

n) Prietenul I., care a colindat, cu profesia de gazetar, zeci de ţări, spune că ar putea fi un bun profesor de geografie trăită.

n) Avem, în structura noastră genetică, şi o genă a mişcării. Eu, spre exemplu, stau ce stau şi deodată îmi vine s-o iau din loc, să umblu, nu contează cu ce scop şi în care direcţie, numai să scap de sentimentul stânjenitor că sunt fixat pentru todeauna într-un loc. Am lăsat chiar şi slujbe foarte bune, câd îmi era mai bine în ele, simţind că fixarea e sfâ