Fosta zi naţională a României, serbată înainte de 1989 pe 23 august, are diferite conotaţii în mintea românilor. Dacă istoricii amintesc de 23 august 1944 ca ziua în care România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea românilor îşi amintesc de serbările comuniste organizate în fiecare an înainte de 1989, de Ziua Naţională.

Istoricul Mihai Manea susţine că actul de la 23 august 1944 a grăbit procesul de transformare a României într-un stat totalitar cu efecte funeste pe care le resimţim până în prezent.

„Această dată grăbeşte procesul de instaurare a comunismului în România. Puţini istorici au spus acest lucru deschis. Între 23 august şi 12 septembrie 1944 sovieticii s-au purtat în România ca o armată de ocupaţie: se jefuieşte, se violează, se sechestrează, se dezarmează armata română, deşi România era aliată cu Naţiunile Unite. Este începutul procesului de comunizare. În această perioadă comuniştii încep să se organizeze sub influenţă sovietică. Nu este însa vina Regelui sau a liderilor politici din acel moment, pentru că nici nu se gândeau la acest lucru. Aşadar, 23 august grăbeşte un proces de transformare a României într-un stat totalitar cu efecte funestre pe care le simţim până azi", conchide Manea.

Pe de altă parte, actul de 23 august 1944 a avut însă şi efecte pozitive pentru întreaga Europa.

„Există plusuri şi minusuri ale actului de la 23 august 1944. Acest act a produs în frontul din sud estul Europei o spărtură uriaşă. Hitler are un şoc atunci când află că acest eveniment s-a produs. Să nu uităm că pe 5 august, îl primise în Prusia Orientală pe Antonescu şi acesta îl asigurase că România va rămâne alături de nemţi. Spărtura din frontul românesc a permis sovieticilor să ajungă repede la linia Dunării şi apoi în Banat către Iugoslavia, unde erau partizanii lui Tito. Tot dispozitivul militar nazis