Foto: Thinkstock Teofrast, unul dintre primii noştri naturalişti, susţinea că există o legătură strânsă între sănătatea omului şi hrana obţinută din plante şi animale care cresc în zona în care acesta s-a născut. Teoria e combătută de unii oameni de ştiinţă contemporani. Totuşi, această teorie se bazează pe faptul că a ştiut ea mama-natură ce a ştiut atunci când a făcut ca, în anumite zone, să fie posibil să crească doar unele plante, mamifere, păsări sau peşti, respectându-se un anumit ritm, o anumită logică a prelucrării hranei, dată de succesiunea firească a anotimpurilor. Ştiinţific poate că nu a fost probată o astfel de teorie în ce priveşte totalitatea animalelor şi plantelor. Dar asta nu înseamnă că nu sunt exemple în natură care să o susţină.
Iată, de exemplu, banala pătlăgea roşie sau tomata (Solanum lycopersicum). Experienţa a demonstrat că este mai bine tolerată de locuitorii din zonele cu climă caldă (pătlăgeaua roşie este originară din America de Sud, din Peru). În schimb, ea trebuie aproape eliminată din alimentaţie în zonele cu un climat foarte rece, unde, de altfel, în mod obişnuit, cultivarea ei este rară.
În zona temperată, e recomandată cu precădere în anotimpul cald, când pătlăgeaua roşie ajunge la maturitate. Ea nu trebuie să fie consumată în stare proaspătă în anotimpul rece oricât de performante ar fi serele în care o cultivăm. De altfel, în general, pătlăgeaua roşie nu trebuie consumată în exces, în stare crudă, în nici un anotimp indiferent pe ce paralelă a planetei ne-am afla, pentru că ea poate provoca dezechilibre. Crudă, tomata trebuie abordată mai degrabă ca un condiment decât ca un aliment. Şi ca o curiozitate, organismul tolerează mai bine varietăţile de roşii mici (cherry ş.a.) şi mai puţin pe cele mari.
Cum preparăm un sos de roşii aromat
Sosul de roşii, în schimb, este mult mai bine tolerat de organ
