"Dacă m-am ales cu acea fractură la umăr, în iarnă, am stat mai mult în casă, izolat. N-am putut să mă îmbrac sau să mă dezbrac singur, să ies. Abia de două-trei luni pot să-mi mişc mâna. Aşa că am fost nevoit să mă consolez cu televizorul", a spus Mitică Popescu pentru Adevărul.
Actorul a spus că a fost depresiv o perioadă. "Nu mă mai concentrez. Atât timp de stat în casă mi-a creat o stare proastă, o depresie... Acum am nişte zugravi care îmi fac curat. Dar în multe zile nu vine nimeni. Mă duc să mă plimb prin Herăstrău, că e aici aproape", a completat el.
Prieteniile cu colegii de breaslă nu s-au mai păstrat, spune cu regret Mitică Popescu.
"Legăm prietenii cum legaţi şi dumneavoastră: la serviciu. Iar din cauza fracturii, eu le-am cam pierdut şi pe acelea puţine pe care le-am avut. Dacă nu te vezi cu oamenii, te înstrăinezi... În ultimul an, n-am mai putut să mă duc în vizite, pentru că nu puteam să le spun oamenilor: „Vrei să vin la tine? Vino şi îmbracă-mă!". A trebuit să renunţ şi la spectacole...", a precizat.
"Cea mai mare realizare a mea: că trăiesc şi că sunt sănătos", a explicat Mitică Popescu. Întrebat care este cel mai mare regret al său, a răspuns: "Că sunt singur", după care a completat: "Şi că nu am copii...Dar în profesia noastră nu realizezi la timp chestia asta. N-ai timp să ţii nici măcar o floare... Îmi amintesc că atunci când s-a prăpădit bietul tata am avut nu ştiu câte spectacole în acea săptămână. Poldi (n.r. actriţa Leopoldina Bălănuţă, soţia sa care a decedat) nici n-a putut veni la înmormântare, că avea matineu. Eu dimineaţa am fost la înmormântare la tata, iar seara eram pe scenă. Această meserie înseamnă sacrificii", a mai spus actorul de 74 de ani.
"Dacă m-am ales cu acea fractură la umăr, în iarnă, am stat mai mult în casă, izolat. N-am putut să mă îmbrac sau să mă dezbrac singur, să ies. A
