Este optim ca BNR sa-si mareasca rezerva de aur, ca activ in totalul rezervelor? Este stocul de rezerve al BNR adecvat? Asemenea intrebari pot fi puse, mai ales ca se emit opinii privind exploatarea eventuala a zacamantului aurifer de la Rosia Montana (si se pare a altora doua) si, corelat, marirea rezervei de aur detinuta de BNR. Merita sa staruim asupra catorva principii privind relatia intre stat (bugetul public) si rezervele unei banci centrale.

O banca centrala nu trebuie sa ajunga sa faca operatiuni speculativePretul aurului a avut o evolutie spectaculoasa in ultimii ani pe fondul crizei; este un activ de rezerva care areatuul ca este vazut ca protejand bine valoarea in asemenea circumstante. De aici si goana dupa aur, care poate conduce la modificarea de portofolii de active, mai mult sau mai putin lichide. O banca centrala face in permanenta evaluari privind gestionarea portofoliului de active (rezerve), care include si decizii privin vanzarea si achizitia de aur, de argint, etc. Conduita unei banci centrale privind activele (rezervele) sale trebuie sa fie prudenta, nu atingerea unor randamente cat mai inalte (care implica riscuri). Adica, o banca centrala nu trebuie sa ajunga sa faca operatiuni speculative. Sunt de notorietate pierderi ale unor banci centrale din cauza imprudentei in operatiuni (ex: un fost guvenator al bancii centrale al Italiei a avut de suferit din cauza unor plasamente facute prin intermediul unui fond de risc).

Aurul ipostaziaza o speta a unei situatii principiale si anume: ce se intampla cand o tara capata o “bonanza” naturala, sau financiara. Fiindca si descoperirea, de pilda, a unor campuri petrolifere/gazeifere importante ne aduce in fata unei decizii analoge. Din exploatarea unor asemenea zacaminte, bugetul statului (prin participarea statului la actionariat, fie prin simpla impozitare) ar obtine venituri fiscale ad