Aruncata in doua razboaie dupa 11 septembrie, armata americana a suferit o mutatie radicala, sub presiunea gherilelor cu care nu era pregatita sa lupte si, in ciuda unei cresteri enorme a bugetului sau, pare epuizata dupa zece ani de conflict, potrivit unei analize AFP.

Vanatoarea combatantilor extremisti, invazia din Irak, lupta impotriva insurectiilor irakiene si talibane: Statele Unite au intrat intr-o noua era dupa prabusirea turnurilor gemene din New York.

Puterea militara americana a actionat initial zdrobitor: regimul taliban a fost rasturnat intr-o luna, cel al lui Saddam Hussein in trei saptamani. Dar, rapid, soldatii s-au trezit in fata unei lupte mult mai ucigatoare: insurectia.

Or, armata americana de la inceputul anilor 2000 uitase lectiile din Vietnam si era o forta construita in principal pentru un conflict conventional.

Statele Unite au comis eroarea unei "increderi exagerate in eficienta inaltelor tehnologii in fata rusticitatii dusmanului", spune fostul ambasador James Dobbins.

"In 2002, efectivele trupelor americane din Afghanistan erau de circa 10.000 si planurile Pentagonului pentru Irak prevedeau mentinerea a 30.000 de oameni pana septembrie 2003", potrivit acestui expert de la centrul de analiza Rand. Nu se punea atunci problema de a se lansa intr-o misiune de modernizare a tarii ("nation building").

Americanii au trebuit sa reinvete durerea luptei impotriva unei insurectii, urmarind extremistii cu ajutorul serviciilor secrete din ce in ce mai militarizate si cu o nou arma: dronele.

Zece ani dupa 11 septembrie, 100.000 de oameni se afla in continuare in Afghanistan si aproape 50.000 in Irak.

Cheltuielile sunt considerabile, pierderile umane sunt pe masura.

Din 2001, razboiul impotriva terorismului si operatiunile din Afghanistan si Irak au costat