Operatiunea care trebuia sa-l inlature pe Gaddafi de la conducerea statului Libian si sa sfarseasca razboiul civil inceput la sfarsitul lui februarie a.c., a fost pusa la punct de aliatii occidentali la o luna dupa inceperea operatiunilor de protectie a populatiei civile care se revoltase impotriva dictatorului. Conform rezolutiei ONU, statele membre ale consiliului de securitate trebuiau sa asigure o zona de excludere aeriana (NFZ). In mai putin de 24 de ore, sambata 20 martie, o forta aeriana de aproximativ 12 avioane franceze a atacat trupele libiene din apropierea orasului Bengazi, salvand acest oras al rebelilor de un masacru sigur. Daca in aer lucrurile stateau bine si revoltatii libieni puteau fi in siguranta in fata unui atac masiv al trupelor lui Gaddafi, la nivel terestru neputinta totala generata de lipsa unei conduceri militare si a unei forte antrenate a condus la un conflict de uzura, care a durat atata timp cat a fost necesar aliatilor occidentali sa creeze o forta care cel putin de iure putea sa arate succese si sa invinga trupele loiale dictatorului. Aceste forte, adica revolutionarii, nu ar fi putut invinge trupele lui Gaddafi fara un ajutor activ al aliatilor occidentali la nivel terestru, antrenand, echipand si de multe ori preluand activitati 3C (comanda, comunicatii si control). Cand NATO a preluat comanda impunerii zonei de excludere aeriana (NFZ), aceste operatiuni cvasi-clandestine au trebuit sa fie activate paralel cu operatiunile NATO si in nici un caz sa nu aiba o tangenta activa cu comandamentul operational al NATO. Primele stiri despre activitatile terestre au aparut in presa pe la sfarsitul lunii mai, fiind probate de secvente filmate de al-Jazeera si articole in the Guardian (vezi sursa). Ultimele evenimente din Tripoli si cucerirea rapida a majoritatii cartierelor din oras, inclusiv rezidenta fortificata a lui Gaddafi din Bab al-Azizi