În mod excepţional, tuturor partidelor le surâde ideea pedelistă a comasării alegerilor parlamentare cu cele locale. Victor Ponta (PSD) le vrea oricum, doar repede să fie, Crin Antonescu (PNL) este de aceeaşi părere, iar Kelemen Hunor (UDMR) îşi susţine, fără rezerve, partenerul de guvernare. Singurele divergeţe sunt legate de sistemul de vot, dar acestea au vechime, şi, în graba de a aranja scrutinele de anul viitor, vor deveni secundare, fiindcă simultaneitatea prezintă prea multe avantaje. Care sunt acestea:

1. Creşterea interesului electoratului pentru alegeri, ceea ce ar putea conduce la o mai mare prezenţă la vot. Cui nu-i pasă de parlamentarul din colegiul său nu-i este, poate, indiferent cine îi va fi primar sau preşedinte de consiliu judeţean, şi, odată ajuns în secţia de votare, sunt şanse să pună ştampila pe toate buletinele. În 2008, 51 la sută din electorat şi-a dat girul primarilor şi 39 la sută parlamentarilor. Desfăşurarea alegerilor în aceeaşi zi va produce o revigorare artificială a prezenţei la vot - nedeterminată de temele politice, ci de impactul mai mare al localelor asupra alegătorilor, combinată cu stimularea acestora prin metode neortodoxe -, aşteptată însă de toată clasa politică.

2. Folosirea mai eficientă a resurselor propagandistice şi financiare ale partidelor: cu aceeaşi sumă de bani şi aceleaşi vuvuzele vor face campanie dublă şi, în loc să-şi disipeze eforturile, şi le concentrează. Vor putea defila, de exemplu, în echipe pe colegii, unde candidaţii la parlament şi la primării ai unui partid se vor înfăţişa, împreună, publicului, asociindu-şi, astfel, imaginile şi promovându-se unul pe celălalt. Asta nu înseamnă că vor cheltui mai puţin, ci că vor acoperi mai bine aria, cu aceiaşi bani, pe care, altfel, i-ar fi împărţit.

3. Eliminarea pericolului "primar demobilizat", care-l face pe Victor Ponta să le strige "Trăda