Contraamiralul, acum în rezervă, Eugen LAURIAN s-a născut în localitatea Costâna, judeţul Suceava, în anul 1949. A absolvit Liceul Militar (1967), Academia Navală/Şcoala Militară Superioară de Marină, şeful promoţiei (1970), Academia Militară Generală (1979) şi Colegiul Superior de Stat Major, şef de promoţie (1997). În 1995 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare.
Cariera sa militară? În primii zece ani a lucrat în cadrul Forţelor Navale, fiind succesiv, comandant de navă, şeful artileriei la marea unitate de nave, prim-locţiitor al comandantului unităţii de nave fluviale. Următorul deceniu a activat ca lector şi, apoi, conferenţiar universitar în Academia Militară. Ulterior a activat ca şef al Secţiei Marină Militară din M. St. M., inspector-şef pentru Forţele Navale, în cadrul Inspectoratului General al M.Ap.N., locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale şi director adjunct al Statului Major General.
În perioada 1998/2005 a fost reprezentantul M.Ap.N. în Comisia interministerială pentru delimitarea spaţiilor maritime ale României, cu Ucraina şi Bulgaria, şi în Comisia de negociere a Tratatului de frontieră cu Ucraina. Între 2004 şi 2007 a făcut parte din colectivul de redactare a documentelor prezentate de către România Curţii Internaţionale de Justiţie, iar între 1 şi 20.09.2008, din echipa ce a reprezentat Guvernul României la Curtea Internaţională de Justiţie, în susţinerea fazei orale a procesului contra Ucrainei.
A scris numeroase studii, monografii, tratate şi lucrări de specialitate, dintre care remarc actualitatea tomului „Surse de instabilitate în bazinul Mării Negre”.
A fost decorat cu Ordinul naţional „Serviciul Credincios”, în grad de cavaler, iar după finalizarea procesului de la Haga şi cu cel în grad de ofiţer.
Efortul colosal al echipei mixte
- Aţi participat la operaţiunile de just
