Steve Jobs nu a murit si nici nu a anuntat ca va candida la presedintia Statelor Unite. Si totusi, Steve Jobs este astazi pe prima pagina a omenirii. Mai important decat Libia, mai proeminent decat Angela Merkel, mai trist decat caderea Euro.

A anuntat doar ca renunta la pozitia executiva de la Apple si, in aceasta dimineata, ecranele monitoarelor din intreaga lume s-au si umplut de lacrimi. “Internetul plange”, scrie mare CNN, desi Jobs va ramane la Apple in pozitia de presedinte al comitetului director. Internetul plange, desi vestea nu e surprinzatoare fiind vorba de un om diagnosticat acum 7 ani cu cancer pancreatic, al carui ficat a fost transplantat acum doi ani si care si-a luat ultimul concediu medical in ianuarie 2011. Internetul plange nu pentru ca managerul Steve Jobs a plecat dintr-o functie, ci pentru ca Eroul sau a cazut in genunchi: „Am spus intotdeauna ca, daca va veni o zi in care nu-mi voi mai putea indeplini indatoririle ca CEO Apple, voi fi primul care va va spune asta. Din nefericire, acea zi a venit.” In acest “plans” e mult sentiment si putina ratiune.

Oamenii au avut intotdeauna nevoie de mituri vii, de eroi pe care privindu-i, sa-si poata spune-n barba: „Uite-l pe asta: e dovada ca traim in cea mai buna dintre toate epocile posibile.” In fiecare dintre acesti eroi s-au reflectat cele mai puternice aspiratii ale unei generatii. S-a intamplat cu Freud si cu pretentia de a decripta mecanismele psihicului. S-a intamplat cu Einstein si cu reusita unor descoperiri fizice epocale. S-a intamplat cu Stephen Hawking si cu ambitia de a explica infinitul. Steve Jobs nu este nici primul, nici ultimul din aceasta galerie de Eroi care au dominat decenii imaginarul colectiv. O dominatie care s-a impus nu prin geniul acestor indivizi, ci prin mecanismul mediatic care identifica fara gres personajul principal in care se intrupeaza dorintele noas