La puţin timp după ce a fost sărbătorit ca septuagenar pe deplin realizat, şi în profesie şi în viaţa de familie, marele chirurg Sterian a aflat că are un frate geamăn, tractorist pe undeva, prin Bărăgan. Vestea i-a dat-o pe patul de moarte o rudă din partea mamei, care nu putea să-şi dea ultima suflare dacă nu făcea public un secret ce părea că-l ştiau mai mulţi. De ce-mi spui asta acum?, a întrebat-o Sterian. Te-am menajat, a zis femeia. Dar n-a mai apucat să-l lămurească şi de ce ar fi trebuit menajat medicul, fiindcă a oftat şi s-a dus.
Pe moment, Sterian n-a reacţionat în nici un fel, însă spre toamnă, auzind-l pe un tânăr din fosta lui echipă de discipoli că pleacă să-şi culeagă via la Potloagele, l-a însoţit. În maşină, i-a povestit tânărului ce treabă are el la Potloagele. De fapt, a zis marele chirurg, n-ar trebui să-mi complic existenţa. Când mor, oamenii spun şi prostii, nu numai vorbe pline de miez. Ceva, ceva cunoşteam eu despre acest geamăn, dar n-am vrut niciodată să aflu mai multe, dincolo de ce se bârfea pe la botezuri şi înmormântări. Dacă mama n-a găsit de cuviinţă să-mi spună nimic, înseamnă că a avut motive. Dar acum ce v-a găsit?, a întrebat cu o undă de reproş tânărul. După care, cu tonul ceremonios al omului care are prilejul să-şi limpezească un gând stânjenitor, a zis că l-a remarcat pe tractorist şi că s-a trezit zicându-le la ai lui, din sat, "Dumnezeule ce seamănă amărâtu’ ăsta cu dom’ profesor!"
Romanele contează pe drame, pe tragedii, pe întâmplări care duc spre un înţeles. Ce mi se întâmplă mie azi – s-a întrebat - Sterian ce o fi, dramă sau comedie? Şi tot el şi-a răspuns, fără să-l facă partaş la concluzie pe tânăr: E o tâmpenie. E genul de adevăr consumat, care n-ar trebui răscolit. Dacă a fost o dramă, a ştiut-o numai mama. Mare caracter! Iar acum, hop şi eu cu