La fel ca o scurtă răpăială musonică, evenimentele recente petrecute pe subcontinentul indian au dat semnale contradictorii. S-a trezit diplomaţia indiană din lunga ei siestă estivală sau e o simplă iluzie?
Spre sfârşitul lunii iulie, după ce oficiali de rang mai mic din ministerele de resort ale Indiei şi Pakistanului au pregătit terenul, miniştrii de Externe ai celor două ţări s-au întâlnit, în fine, la New Delhi, pe 26 şi 27 iulie. E în sine un lucru remarcabil, dacă ne gândim la explozia unor bombe cu doar două săptămâni înainte la Mumbai - un atac terorist care a făcut 26 de morţi şi 130 de răniţi. Dar pornind de la suspiciunea multor indieni că atacul a fost, de fapt, într-un fel sau altul, orchestrat în Pakistan, este şi mai remarcabil că nu au existat puseurile diplomatice ale unor acuze reciproce.
În schimb, cei doi miniştri de Externe s-au întâlnit la momentul stabilit şi au convenit să se mai întâlnească, după ce au emis un comunicat comun cu mesaj semnificativ-încurajator, în care se vorbeşte de intensificarea comerţului şi de luarea mai multor măsuri de sporire a încrederii. Pentru alte state vecine, asta ar putea să sune a rutină diplomatică; pentru India şi Pakistan, simpla menţinere a unei structuri de dialog e un progres notabil.
La vest de India însă, în Afganistan, lucrurile sunt cu mult mai sumbre. Afganistanul trece printr-o perioadă de violenţă care însoţeşte începutul retragerii trupelor SUA şi NATO. În afară de cei 30 de soldaţi americani ucişi prin doborârea elicopterului în care erau îmbarcaţi, au mai fost asasinaţi, în ultimele trei luni, şapte oficiali de top afghani - inclusiv Ahmed Wali Karzai, fratele vitreg al preşedintelui Hamid Karzai şi un actor-cheie în jocurile de putere ale pashtunilor, cel mai mare trib din Afganistan, precum şi Ghulam Haider Hamidi, influentul primar al Kandaharului.
Poate că era
