Cu toate că, prin actul de la 23 august, Regele Mihai I a favorizat victoria Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să se pună la adăpost de hoardele sovietice.
Unul dintre cele mai penibile episoade din istoria relaţiilor româno-ruse s-a petrecut în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. La doar câteva ore după ce Regele Mihai I l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu, care instaurase un regim autoritar pronazist în România, iar prin acest act, ţara noastră a devenit aliata de facto a Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să îşi facă bagajele şi să se refugieze în munţi, din cauza brutalităţii „aliaţilor eliberatori" sovietici.
Documentele arată că hoardele sovietice furau tot ce le ieşea în cale. De exemplu, în Bucureşti, orice maşină care circula după căderea nopţii era oprită şi „rechiziţionată" de soldaţii sovietici. Iar violurile şi jafurile care au însoţit „eliberarea" sovietică au transformat ocupaţia sovietică a României într-una la fel de distrugătoare ca şi marea ofensivă mongolă din 1241. Episodul refugierii Casei Regale în munţi este descris cu lux de amănunte de Regina-mamă Elena a României, în memoriile sale. De asemenea, există numeroase amănunte inedite publicate de fostul ofiţer britanic de informaţii Arthur Gould Lee, care a devenit, după război, unul dintre apropiaţii Casei Regale a României.
O plecare precipitată
În data de 24 august, la ora 6.00, dimineaţa, regina Elena şi escorta ei, inclusiv două camioane cu soldaţi, au plecat de la Palatul Peleş. Regina-mamă nu ştia încotro se îndreaptă, ci doar că pleacă spre vest. Convoiul regal a luat-o pe un drum ascuns, prin pădure, deoarece şoseaua principală fusese blocată de germani. „Fără o mare doză de noroc, nu puteam spera să nu fim opriţi în vreun punct controlat de germani prin care trebuia să trecem, căci toţi vor afla de lovit
