Între Lisabona şi Porto, spre nord, se află oraşul Coimbra, al treilea ca mărime din ţară. Prima capitală a Portugaliei, reşedinţă regală timp de multe secole, oraşul aflat pe malul Râului Mondego are un farmec aparte, nu e nici cosmopolit, nu e nici modern, din contră, pare înghesuit şi monoton şi totuşi ceva din peisajul Coimbrei seamănă a universalitate.
Pe cel mai important deal al oraşului, Universidade de Coimbra, cea mai veche universitate din Portugalia, înfiinţată în 1537, îşi păstrează prestigiul şi înfăţişarea de fortăreaţă. De la robusteţea construcţiei până la detaliile bibliotecii, de la forma curţilor interioare până la Sala dos Capelos – una dintre cele mai faimoase camere ale clădirii, cu tavan pictat de Jacinto da Costa –, Universitatea din Coimbra este un adevărat spectacol. Unii spun că ar fi cea mai bună instituţie de învăţământ din Portugalia, alţii condamnă elegant acest subiectivism, pe care îl pun pe seama tradiţiilor care îi însoţesc fiecare încăpere. De fapt, la o privire mai atentă, se poate observa că oraşul însuşi spune o poveste, transmite un ecou al vremurilor trecute, reprezintă cu demnitate forţa unor amintiri care nu trebuie ignorate.
Plimbarea pe străduţele înguste, cu care m-am obşinuit repede, de parcă aş fi păşit pe ele dintotdeauna, e cel mai bun fel de a cunoaşte nuanţe ascunse ale localităţii. Treptele care duc spre Universitatea din vârful dealului, celelalte alei strâmte care urcă nestingherit spre alte şi alte puncte turistice, piatra cubică de pe străzile pietonale, care pare că se zdrobeşte sub fiecare pas, cafenelele vechi care nu au rest pentru bancnote, toate aceste detalii fac din Coimbra o adevărată reşedinţă istorică a Portugaliei şi a continentului. Gara, simplă şi puţin cam pustie, seamănă cu gările noastre de provincie, din care, câteodată, ai impresia că poate începe lumea.
La marginea c
