Poate ca multi dintre dumneavoastra isi vor fi amintind de unul dintre strigatele de lupta ale proaspatului FSN, iesit din spumele impure ale Revolutiei din Decembrie 1989. El spunea cam asa: "Nu vrem partide!" si traducea o aspiratie nici macar prea secreta a celor care au confiscat miscarea populara a acelor momente si care se straduiau sa implanteze cumva si in tara noastra idealul socialismului cu fata umana, de extractie sovietica si gorbaciovista.
Indirect si insidios, sloganul era indreptat contra celor ce se straduiau sa faca sa renasca partidele istorice ale perioadei interbelice: PNT, PNL si PSD (cel adevarat) si, pe aceasta cale, sa determine revenirea la democratie si sistemul pluripartinic. Adica un lucru pe care artizanii FSN, in frunte cu fostul tovaras, actualul domn si presedinte de onoare al unui important partid, Ion Iliescu, alaturi de cei din spatele sau, nu-l doreau nici in ruptul capului.
Si totusi istoria n-a mai putut fi oprita, partidele au aparut, chiar mai multe decat trebuia, si Romania a apucat-o taras-grapis pe calea democratiei, parlamentarismului si a pluripartidismului. Dar, cum spunea un hatru, bun de glume, romanii au intinat nu numai idealurile sublime ale socialismului (in formularea aceluiasi tovaras de mai sus), ci si pe cele ale democratiei pluripartite.
A fost la inceput (incurajata discret) o adevarata cacofonie de partide si partidulete, partide in oglinda, partide de apartament, construite la deruta electoratului si avand ca principala misiune sa sublinieze maretia si unicitatea celui care va fi FSN si urmasele sale in timp pana la PSD-ul zilelor noastre. A fost si partidul care a beneficiat la primele alegeri de procente fabuloase, nemaiintalnite in vreun sistem politic democratic. Salvatori, de!
S-a revenit apoi la un climat ceva mai normal, dar in destul de scurta vreme au