Analizând termenii în care se vorbeşte în presă despre pieţele financiare, rezultă că acestea din urmă sunt un fel de animale sperioase care trăiesc pe lângă casa omului (sau mai bine zis a umanităţii), dar n-au fost încă domesticite integral. Ele, pieţele financiare, sunt sensibile, reactive, mereu la pândă. Pieţele financiare, ne mai spun specialiştii, se pot replia când nu te aştepţi, pot intra în panică, pot avea o reacţie de turmă. Brusc se precipită, toate, în aceeaşi direcţie, uneori dau să-l muşte pe om, alteori însă aşteaptă, dimpotrivă, să fie calmate.
Ca să vezi unde am ajuns: una dintre misiunile principale ale oamenilor politici în prezent, pretutindeni pe glob este să aibă grijă de pieţele financiare, să le dea asigurări că totul merge bine, să le mângâie pe creştet, deci şi să le spună „nu vă ambalaţi, nu fiţi nervoase, totul e sub control, suntem aici cu voi, ne ocupăm zi de zi de nevoile voastre, de igiena voastră”.
Pentru că pieţele financiare şi bursele au nevoie, după cum putem constata zilnic din ce ne spun mediile de informare, de multă serenitate, de stabilitate, de un sentiment de siguranţă. În caz contrar, ne asigură experţii, ele pot deveni febrile, pot deveni agitate, pot chiar deraia, ba chiar se pot şi prăbuşi.
Coşmarul absolut al oamenilor politici este, de altfel, prăbuşirea pieţelor, de unde o enormă mobilizare planetară pentru crearea unui plase de protecţie astfel încât ca ele să nu se izbească niciodată de pământ. Iată-ne deci oarecum ca la circ, unde acrobaţii evoluează deasupra unui astfel de dispozitiv. De altfel, pieţele financiare au un gust pronunţat pentru acrobaţii (altfel spus, speculaţii), iar capitalismul contemporan a devenit un formidabil circ planetar. Deseori îţi vine să mori de râs, mai ales atunci când oameni politici cu mare greutate, precum Barack Obama sau Nicolas Sarkozy, fac declara
