Foto: Thinkstock Colica este un termen general pentru o durere vie, puternică, care apare intermitent, în valuri, având perioade de accentuare, care ,,taie" respiraţia şi perioade de acalmie, pentru ca să se repete la un anumit interval. Este o suferinţă a organelor intraabdominale – intestin, căi biliare, căi urinare. Organele interne sunt inervate de fibre ale sistemului nervos vegetativ, acestea fiind mai sensibile la senzaţia de întindere, distensie, contracţie, mai mult chiar decât la fenomene de tăiere, tracţiune, iritaţie chimică, compresie. Durerea colicativă poate avea cauze simple (de exemplu, o indigestie sau o gastroenterită) sau complexe (cum ar fi ocluzia intestinală produsă
printr-o răsucire sau un blocaj al intestinului). Ea se poate menţine atât timp cât durează cauza generatoare (cum ar fi un calcul renal) sau îşi poate schimba caracterul, devenind fie permanantă (de exemplu, o apendicită începe cu o durere de tip colicativ, pentru ca, ulterior, durerea să devină continuă), fie mai redusă în intensitate (ceea ce nu este întotdeauna un semn favorabil, astfel în ocluzie, pe măsură ce suferinţa avansează şi se complică, tonusul muscular scade şi durerea este mai puţin resimţită). Este un eveniment unic sau se repetă în istoricul bolnavului (de exemplu, episoade succesive de colică renală sau biliară). Colica poate fi legată de un efort fizic (în colica renală) sau de o masă copioasă (ca în colica biliară). Se poate rezolva relativ simplu sau poate evolua cu complicaţii grave, care pot pune în pericol chiar viaţa (un calcul biliar, de pildă, poate genera o colică, dar poate, de asemenea, bloca deschiderea canalului pancreatic în duoden, determinând o pancreatită. O ocluzie intestinală netratată rapid poate conduce la deces). În fine, durerea colicativă poate constitui simptomul principal sau mai frecvent se însoţeşte de diverse manifestăr