Francii elveţieni sunt în această perioadă cea mai puternică monedă din lume. Pentru că şi piaţa rezidenţială din această ţară este considerată un plasament sigur, guvernanţii au stabilit restricţii pentru investitorii străini.
Ţara băncilor şi a bancherilor nu îşi dezminte renumele. Rodeşte tot ce este „sădit" aici, fie că este în bani sau în proprietăţi. În prima parte din 2011, preţul apartamentelor a crescut cu 5,08%, iar al caselor individuale cu 4,37%, potrivit unui studiu al Global Property. În total, din 2001, preţul mediu al apartamentelor a crescut cu 53,6%, iar al caselor cu 35,9%.
Chiar dacă în 2008 şi în 2009 ţara a fost oficial în recensiune, piaţa imobiliară nu a avut de suferit.
Locuinţe cu porţia pentru cetăţenii străini
Atât de mulţi străini îşi doresc să cumpere case în Elveţia, încât există liste de aşteptare. Statul elveţian, prin Ministerul de Justiţie acordă un număr limitat de permise de cumpărat locuinţe, de către străini (circa 1.500 permise pe an).
În afară de acest permis, mai trebuie trecut un hop -cel au autorizării dreptului de proprietate, de către autoritatea locală. Fiecare canton, din cele 26 de cantoane are propriile reguli şi restricţii pentru unele tipuri de proprietăţi, cele mai liberale fiind cele din zona franceză a Alpilor. În oraşele mari însă regulile sunt dure.
Şi chiar dacă reuşeşti să cumperi o locuinţă în această ţară, nu o poţi închiria, ci doar folosi pentru familia ta.
Închirierea de locuinţe deţinute de străini este interzisă prin lege, existând doar anumite excepţii, lăsate la latitudinea autorităţilor locale. Astfel, în anumite zone poţi obţine un aviz de la primărie, care este liberă să jongleze cu stocul de locuinţe scoase pe piaţă şi cu tarifele maxime de închiriere. Piaţa locală este reglementată astfel fie prin interzicerea măririi numărului de proprietari speculanţi,
