Dacă în familie era răsfăţat, în timpul serviciului militar, George Ivaşcu a fost nevoit să înveţe să facă tot felul de lucruri, printre care chiar şi să coasă.
"A trebuit să-nvăţ să cos. Eu eram băiatul mamii şi mă ţineau toţi în puf, nu mă trimiteau nici măcar să cumpăr un sifon, o pâine şi a trebuit să mă adaptez, să cos petliţe, nasturi. N-a rămas un obicei de-al meu, recunosc, nu e un hobby, o plăcere, dar m-am trezit cu fierul de călcat în mână. Totul era pe ceas, într-o oră trebuia să-ţi faci uniforma, să-ţi faci bocancii! E un paradox: în ciuda faptului că nu mi-a plăcut, m-am obişnuit să mă adaptez şi, mai ales, să fiu foarte ordonat", a declarat George Ivaşcu pentru "Adevărul". Dacă în familie era răsfăţat, în timpul serviciului militar, George Ivaşcu a fost nevoit să înveţe să facă tot felul de lucruri, printre care chiar şi să coasă.
"A trebuit să-nvăţ să cos. Eu eram băiatul mamii şi mă ţineau toţi în puf, nu mă trimiteau nici măcar să cumpăr un sifon, o pâine şi a trebuit să mă adaptez, să cos petliţe, nasturi. N-a rămas un obicei de-al meu, recunosc, nu e un hobby, o plăcere, dar m-am trezit cu fierul de călcat în mână. Totul era pe ceas, într-o oră trebuia să-ţi faci uniforma, să-ţi faci bocancii! E un paradox: în ciuda faptului că nu mi-a plăcut, m-am obişnuit să mă adaptez şi, mai ales, să fiu foarte ordonat", a declarat George Ivaşcu pentru "Adevărul".
