Artizanul noii emergenţe regionale a Turciei, ministrul de externe Ahmet Davutoglu participă la Reuniunea anuală a diplomaţiei române de la Bucureşti ca invitat special. Occidentul speră că Turcia de astăzi va deveni un model pentru viitorul statelor din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii cuprinse de valul mişcărilor revoluţionare. Dar cum se vede de la Ankara rolul pe care Turcia îl exercită de ceva timp în regiunile adiacente ei? FP România a discutat în cea mai recentă ediţie chiar cu profesorul Davutoglu.

FP România: O componentă centrală a politicii externe turceşti de astăzi este recent descoperita identitate neo-otomană. Ce înseamnă în practică această nouă viziune pentru politicile Turciei din vecinătatea apropiată?

Ahmet Davutoglu: Mulţi folosesc termenul de neo-otomanism pentru a defini politicile Turciei faţă de propria sa vecinătate. Totuşi, asta nu este decât o reflexie a noii viziuni din politica externă care are ca obiective pacea, stabilitatea şi prosperitatea regională. De fapt, nu este decât o consecinţă a redescoperirii potenţialului de cooperare între ţări ce împărtăşesc o istorie şi o cultură comună.

La sfârşitul Războiului Rece, Turcia s-a aflat în epicentrul unui nou decor geopolitic, care conţinea multe oportunităţi dar şi multe riscuri, cu reverberaţii globale. Pentru a se adapta la transformările din sistemul internaţional şi pentru a avea un impact global pozitiv, Turcia a iniţiat o politică externă proactivă şi multifaţetată, cu scopul de a schimba destinul său şi al ţărilor din apropiere, pentru a crea un cordon de stabilitate şi succes în regiunea învecinată.

În această logică, Orientul Mijlociu, Balcanii şi Caucazul au devenit puncte primare de interes pentru politica externă a Turciei. Acesta a fost un obiectiv important pentru noi. Conflictele, tensiunile şi provocările din aceste regiuni au un impac