Speranta e legitima, deoarece in aceasta perioada preelectorala guvernanti, partide, uniuni si coalitii, clanuri, diverse asociatii etc. privesc cu un ochi la Constitutie, legi, regulamente si cu altul la sondaje.
Fiecare actioneaza cum poate spre a-si construi capete de pod in vederea castigarii alegerilor. Prin orice mijloace. Caci statul de drept e in suferinta.
Legea e buna cand ne convine
In Legea Fundamentala scrie clar ca Parlamentul este cel ce legifereaza orice se refera la suveranitate, evolutie economica, la sectoarele vitale ale societatii, dar iata ca pentru Presedintie si Executiv conteaza mai mult vointa proprie, asa ca proiectul Rosia Montana prinde aripi cu toata opozitia Academiei si fara decizia Legislativului, desi e vorba de teritoriul national si vestigii istorice unice.
La fel s-a intamplat, mai demult, in cazul atator privatizari dubioase sau deunazi cand, cu de la sine putere, Presedintia a decis inrobitorul imprumut de peste 20 de miliarde de euro.
Dreptul de a alege
Constitutia asigura fiecarui cetatean dreptul universal la vot, posibilitatea de a fi ales si a alege liber, numai ca in 2012 se pot arunca la gunoi 49,99% din voturile poporenilor, caci, teoretic, asta se poate intampla in cazul a doi candidati inscrisi in cursa conform uninominalului pur, cu un singur tur. Cand sunt trei candidati, se pot anula voturile a 66,32% din alegatori, la 4 candidati 74,99%, la 5 - 79,99%, ajungandu-se chiar la 98,99 voturi anulate, daca sunt inscrisi 100 de candidati.
Intr-o asemenea situatie, deloc absurda, 1,01% din electorat poate decide alegerea presedintelui. Ce reprezentativitate, ce calitati, competente si ce legatura cu tara, cu problemele cetatenilor poate avea un astfel de personaj? Cine va mai veni la urne, daca votul in sine conteaza cat o hartie de aruncat?