Trăim într-o ţară unde soţia preşedintelui constituie, acum, doar un eventual subiect de curiozitate publică. În memoria colectivă, nevasta şefului statului, cea a cărei existenţă a fost curmată în decembrie 1989, nu era deloc asociată cu ideea de mai bine, pentru conaţionalii exasperaţi de cultul personalităţii ultimului lider al ex-republicii socialiste – abolită, de facto, cu gloanţele plutonului de execuţie, la Târgovişte.
Cel ce a condus ulterior România – iniţial şase, ulterior patru ani – a preferat discreţia prezidenţială, evitând, cu consecvenţă, apariţii publice ce ar fi putut genera comparaţii nedorite cu clipe caracteristice epocii partidului unic. Iar cel de-al doilea preşedinte post-decembrist s-a menţinut pe linia evitării mediatizării propriei consoarte.
La ora actuală, soţia preşedintelui în funcţie rămâne în memoria concetăţenilor săi atât cu unele momente în care doar l-a secondat pe partenerul de viaţă în locuri publice – unde nu ea a dat tonul la secvenţe comentate ulterior negativ -, cât şi cu admirabila răbdare, cu care suportă o anumită concurenţă feminină, abil exploatată de o blondă cunoscută pentru frunza ei turistică.
Într-un asemenea context, a pomeni de un eveniment vizând pe celebra soţie a preşedintelui american John F. Kennedy, fascinanta Jacqueline, poate părea o chestiune bună de zicala populară:”ţara arde şi baba se piaptănă.”
Şi totuşi! Cu toate păcatele sale, America ştie să respecte memoria acelora care au încântat sute de milioane de locuitori ai Statelor Unite. O asemenea personalitate, evident controversată, fiind Jacqueline Kennedy. A cărei voce va reintra în atenţia publicului de peste Ocean, după aproape cinci decenii, mulţumită fiicei sale. O asemenea surpriză jurnalistică fiind posibilă datorită postului de televiziune ABC News. Acum, în septembrie.
Pentru americani, Jacqueline Kennedy a