Interviu cu Ioan Holender, director artistic al Festivalului Internaţional George Enescu, consilier artistic al Operei Metropolitan din New York, al Spring Festival din Tokio şi al Operei Naţionale din Budapesta, autor al unor emisiuni numite Kultour mit Holender difuzate de televiziunea austriacă, profesor la universităţile din Viena şi din Krems.
Se pare că Ioan Holender este longeviv nu numai în calitatea de director al Operei de Stat din Viena, instituţie pe care a condus-o aproape două decenii, ci şi ca director artistic al Festivalului şi Concursului Internaţional George Enescu, poziţie pe care o ocupă de aproape un deceniu.
● Pentru Dumneavoastră, cel născut în 1935, Festivalul înseamnă şi amintiri dinainte de a fi în fruntea Festivalului.
● Ioan Holender: Însemnă foarte mult, căci am fost prezent chiar la prima ediţie, în 1958, când mai trăiam în ţară, şi îmi amintesc foarte bine de concertul dirijat de George Georgescu, cu participarea lui Yehudi Menuhin şi a lui David Oistrah cu Dublul concert de Johann Sebastian Bach. Festivalul Enescu a fost pe vremea aceea pentru mine o rază de lumină, o lumânare în bezna ce încet a cuprins toată ţara, a fost o rază de speranţă. Toate cele XIX ediţii de până acum, sub toate regimurile, inclusiv cele ale dictaturii, au fost întotdeauna de o calitate excepţională, ieşită şi astăzi din comunul nivelului calitativ al muzicii din ţara noastră. Este de o importanţă profundă pentru mine personal şi, bineînţeles, şi artistic. A fost, este şi sper că va fi şi în viitor.
● Ioan Holender, de când sunteţi în fruntea Festivalului şi Concursului sunt sigură că aţi avut nişte ţinte. Enumeraţi-le pe cele importante şi spuneţi-mi: le-aţi atins?
● Parţial, dar nu absolut. Ţintele interpretative, ţintele de re-creaţie ale creaţiei nu le atingem niciodată aşa cum dorim, pentru că absolutul nu exi
