- Cultural - nr. 859 / 2 Septembrie, 2011 Cea mai nordica manastire athonita, Hilandarul, constituie un pitoresc loc de reculegere al sarbilor. Este ca o cetate medievala, inaltata pe o vale plina de verdeata, cu multe livezi de maslini si paduri. Ctitorul sau este despotul sarb Stefan Nemania (1166-1196), calugarit sub numele de Simeon, impreuna cu fiul sau Sava, viitorul arhiepiscop al Serbiei. Ea nu beneficiaza atat de mult de darnicia romaneasca, dar pe parcursul veacurilor se face simtita marinimia mai multor domnitori precum si a unor persoane particulare… Desi exista informatii despre daniile facute de Stefan cel Mare, in contextul venirii dupa ajutoare a calugarului Isaia din Rusia, totusi, primul domnitor care ajuta Hilandarul este Neagoe Basarab, cu atat mai mult cu cat sotia sa provine din Serbia. Atunci, la cateva zile de la sfintirea bisericii din Curtea de Arges, domnitorul roman oferea calugarilor veniti la noi suma de 7.000 de aspri – "sa fie sfintei manastiri de intarire, iar noua si copiilor nostri spre vesnica pomenire”. Dania sa este continuata in fiecar an, la Boboteaza, de succesorii la tron Vlad Vintila (18.000 aspri, in 1534), Mihnea Turcitul (15.000 aspri, in 1589), Matei Basarab s.a. Sotia ultimului domnitor, iubitoare de Hristos, Elena, va intra si ea in randul donatorilor in 1649 (printr-un exemplar din Triodul – Penticostar tiparit la Targoviste) si in 1643 (printr-o icoana, "Precesta din Acaftist”, pastrata pana astazi). Pe langa bani si carte, Hilandarului i se mai inchina schitul mehedintean Baia de Arama, precum si bisericuta unui crestin din Bucuresti – Alexie –, zidita "dintru a sa stradanie” si daruita in 1813. Pentru noi, romanii, este o mare satisfactie sa il aflam printre staretii manastirii pe Sf.Nicodim de la Tismana (+ 1406), slujitor intr-o mareata catedrala imparateasca, cu 8 turle si fresca foarte frumoasa, ale carei bolt