La început de toamnă, gîndurile ni se îndreaptă deopotrivă spre „noua stagiune“ a artelor plastice din ţara noastră (care îşi va afla startul în mai puţin de o lună) şi spre evenimentele petrecute pe aceeaşi „scenă“ în prima parte a anului. Dintre proiectele vizuale ale anului 2011, ne-au rămas întipărite adînc pe retină cele două expoziţii propuse de Sorin Ilfoveanu la Sala Dalles (pictură – acril pe pînză&fotografie) şi la AnnArt (desene). Formele, culorile şi liniile, constituite în peisaje, personaje, libelule, peşti, păuni sau pisici, au o viaţă proprie şi alcătuiesc o lume mai frumoasă decît cea „reală“. De fapt, lucrările maestrului reprezintă veritabile ferestre spre Paradis. Grădinile sale, care îşi au un corespondent real, ca de altfel toate elementele cu care operează, sînt mostre ale modului în care un mare artist are privilegiul de a privi ceea ce îl înconjoară. A împărţi (fără a divide) cele văzute echivalează cu un dar făcut iubitorului de artă şi, în general, de frumos. L-am vizitat pe Sorin Ilfoveanu la Rădeşti, locul de care este cel mai puternic legat pe pămînt şi care reprezintă sursa primordială a inspiraţiei sale. Întîlnirea s-a produs unde altundevadecît în grădină (?), unde maestrul îl avea ca oaspete de onoare (în momentul vizitei)pe vechiul său prieten Cristian Ionescu – nimeni altul decît omul care s-a ocupat două decenii de Galeriile Orizont din Bucureşti, pe vremea în care acestea reprezentau un veritabil centru al artelor vizuale de la noi. După ce într-un interviu oferit anterior revistei Observator cultural, axasem conversaţia pe o sumă de repere artistice şi biografice, de această dată, atmosfera din „Pavilionul Cehov“ – un spaţiu aparte al grădinii a condus dialogul pe făgaşul Rădeştilor. Reproducem în continuare un fragment din interviul pe care a avut amabilitatea de a ni-l oferi Sorin Ilfoveanu. Pentru redarea atmosferei, n