Au trecut zece ani de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Mii de oameni au fost ucişi, iar rănile celor care i-au iubit par că nu se vor închide niciodată. Washington Post ne spune povestea unei femei care încearcă disperată să ducă o viaţă normală după moartea soţului ei.

Este luni dimineaţa, 10 ani mai târziu. Shari se trezeşte şi întinde mâna instinctiv pentru a-şi cuprinde soţul, un gest care îi provoacă mereu o mare tristeţe.

"Câteodată simt că încă este cu noi", a spus ea. Iată fotografiile de familie din salon şi raportul autopsiei, păstrat într-un sertar din sufragerie. Locul decesului: Pentagon. Ora decesului: 11 septembrie, ora 10. Categoria decesului: crimă.

După zece ani de la incident, realitatea familiei sale se numeşte "noua normalitate". Sunt atât bine, cât şi nenorociţi. Au trecut peste asta, dar nu vor putea niciodată uita. Fiecare zi este obişnuită şi în fiecare zi îşi amintesc de tragedie.

Nu se aşteaptă să treacă peste asta. Nici măcar nu sunt siguri că vor acest lucru. Ei sunt cine sunt: victime ale atacurilor teroriste de la 11 septembrie, familia Locotenentului Comandor Otis Vincent Tolbert, o soţie căreia îi este dor de soţul ei şi copiii cărora le este dor de tată. Acele clipe au schimbat totul.

În această zi, mama se va duce la serviciul ei de consilier şi va alina durerile altora. Fiica de 19 ani va studia limba arabă şi se va pregăti pentru o carieră în securitatea naţională.

Brittany, de 17 ani, petrece una din zilele ei obişnuite. Stă într-un scaun cu rotile de la începutul vieţii, după ce a suportat 15 operaţii pe creier în primii doi ani de existenţă.

Fiul de 11 ani se va duce pentru prima dată la o tabără de zbor unde speră că va învăţa să piloteze un avion.

"Sunt mândru de voi şi vă iubesc", spune Shari, care a învăţat de la soţul ei să-şi exprime sentimentele cu convingere.