"Ceea ce eşti/ mă îndepărtează/ de ceea ce spui." (Pedro Salinas)
Poet, prozator, critic literar şi profesor la prestigioase universităţi (Sevilla, Murcia, Cambridge şi Boston), Pedro Salinas (1892 - 1951) s-a născut la Madrid, fiind unul dintre reprezentanţii de seamă ai celebrei generaţii de la 1927. După izbucnirea Războiului Civil din Spania, în 1936, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde va rămâne, de altfel, până la sfârşitul vieţii. Autor aflat mereu în căutarea perfecţiunii, atât la nivel formal, cât şi la acela al conţinutului, Salinas este recunoscut pentru marea sensibilitate a versurilor sale, fiind, de altfel, autorul care, printre contemporanii săi, a abordat cel mai frecvent poezia de dragoste. S-a vorbit, adesea, de posibilitatea de identificare a trei perioade de creaţie la nivelul operei sale: cea dintâi, a încercărilor juvenile, a căutării vocii proprii în contextul atat de complex al liricii hispane a începutului de secol XX, se întinde până în jurul anului 1932, marchează orientarea către poezia pură, aflându-se sub influenţa evidentă a lui Juan Ramón Jiménez, şi include volumele Presagios/ Prevestiri (1923), Seguro azar/Hazard sigur (1929) şi Fabula y signo / Fabulă şi semn (1931). Cea de-a doua etapă (1933 - 1939) îl dezvăluie pe Pedro Salinas drept un extraordinar poet al dragostei, dar iubirea apare, la el, la polul opus romantismului desuet, fiind vorba mereu de lipsa unei retorici specifice, deoarece, pentru acest autor, sentimentul presupune o permanentă îmbogăţire spirituală, ce poate fi găsită atât la nivelul existenţei în general, cât şi la acela al fiecărui individ în parte. Volumele reprezentative sunt, acum: La voz a ti debida/ Glasul ce ţi se cuvine (1933), Razón de amor/ Raţiunea iubirii (1936), o carte pesimistă, în esenţă, apărând, aici, şi limitele şi condiţionările de natură exterioară ale iub