Blanka Vlasic dezvăluie care sunt secretele săriturii în înălţime, de ce Monica Iagăr e una dintre cele mai bune prietene ale sale şi de ce ridică ştacheta concursului prin dans
De aproape patru sezoane, croata Blanka Vlasic (28 de ani) domină proba de sărituri în înălţime. E dublă campioană mondială (Osaka 2007 şi Berlin 2009), actuală campioană europeană (Barcelona 2010) şi singura atletă, conform specialiştilor, dar şi privindu-i recordul (2,08 m), care ar putea doborî vârful lumii (2,09 m - 1987, Stefka Kostadinova). Desigur, nu aici, la CM din Daegu, întrucât carismatica sportivă de 1,93 m a sosit în ultimul moment din cauza unei accidentări. La standul Adidas din Daegu, Blanka a vorbit cinci minute pentru cititorii ProSport.
Blanka, românii te ştiu din 2007, de când ai câştigat Monica Iagăr Grand Prix. Cu ce amintiri ai rămas?
Da, am fost invitată de buna mea prietenă Monica Iagăr, dar îmi pare rău şi acum că nu am putut sări decât de două sau de trei ori. Îmi aduc aminte că Grand Prixul s-a ţinut într-o sală mică, drăguţă (n.r. - Rapid) şi sper să mai revin în viitor la Bucureşti.
România a avut mereu o tradiţie la proba pe care o domini...
Da, ştiu, cu Monica sunt bună prietenă, e o tipă grozavă, mereu cu chef de viaţă şi chiar am concurat cu ea, deşi ne despart mai mulţi ani. Le mai ştiu pe Iolanda Balaş şi pe Galina Astafei.
Ce trebuie să ai pentru a fi un bun săritor în înălţime?
Să ştii că nu trebuie neapărat să fii înalt! Îţi trebuie în primul rând tehnică, apoi explozie, viteză şi, nu în ultimul rând, talent. Un rol important îl deţine antrenorul, dar şi limita pe care corpul tău o poate duce la stres. Eu mereu am sărit mai bine la concursuri decât la antrenamente şi asta înseamnă că n-am emoţii.
Aici ce va fi? De obicei dansezi după victorii...
După ce m-am accidentat, mi‑am zis
