Parintele CalistratMotto: „Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, osânda îsi manânca si bea, nesocotind trupul Domnului" (1 Corinteni 11,28-29)

Înca dintru începuturile ei (marcate de prigoana cumplita si de persecutii grozave), silita sa se ascunda în catacombe si prin pesteri, Biserica Lui Hristos si-a dus viata de rugaciune orânduita sub forma vazuta a cultului divin public, având în centru (ca masura a tuturor lucrurilor) pe Iisus Hristos Cel Înviat, adus zilnic Jertfa Sfânta si fara de prihana pe sfintele altare sub chipul pâinii si al vinului – Sfânta Euharistie. „Vietile Sfintilor” ne povestesc (uneori cu foarte multe amanunte semnificative, aproape în fiecare zi a anului bisericesc) martirajul miilor de mucenici (dusi în incinta Colosseumului roman sau prin alte arene), ucisi de gladiatori nemilosi, sfârtecati de fiare salbatice sau chinuiti de ighemoni cruzi pentru a se lepada de credinta în dumnezeirea Lui Iisus Nazarineanul - privita de contemporani ca o absurditate proprie unei secte provenite din sânul iudaismului si stârnite de Cel socotit ca fiu al Mariei si al batrânului Iosif, teslarul din Nazaretul Galileii – „Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria?” (Matei 13,55).

Rostul central al Sfintei Euharistii (Sfintele Sfintilor, Sfintele Taine ale Bisericii, Trupul si Sângele Domnului) se vede cel mai limpede tocmai în cazul acestor mucenici si martiri (al caror numar nu poate fi cunoscut), sacrificati pentru numele de crestin de furia ucigasa si de urgia distrugatoare a împaratilor romani pagâni (al caror sir îl începe Nero cel sângeros si continua pâna la începutul împaratiei lui Constantin cel Mare). Acea particica de Sfânta Împartasanie a fost de ajuns pentru ca toate acele ramasite de trupuri omenesti sfârtec