Batranii nostri obisnuiau sa-si spele parul cu sapun de casa si si-l limpezeau cu infuzii din plante.

Peruanii din cele mai izolate zone ale tarii inca mai folosesc pentru spalat doar niste plante, care prin fierbere produc un fel de clabuc, ca un sapun obisnuit.

Noi, "civilizatii", avem la indemana cele mai recente descoperiri din domeniul cosmeticii, beneficiem de cele mai avansate tehnici de laborator, folosite pentru obtinerea celor mai performante sampoane. Si, totusi, parul lor e mai frumos, mai rezistent, mai stralucitor. Oare cum reusesc?

In ultimii ani a avut loc o noua "revolutie" in industria cosmetica: reintoarcerea spre natura, spre ingredientele naturale. Acest curent ameninta marile companii cosmetice de pretutindeni, care sunt nevoite sa-si regandeasca produsele, sa caute folosirea principiilor active din plante in compozitia cosmeticelor.

Tot mai multi oameni isi aduc aminte cu bucurie de "leacurile" bunicii, de ceaiul de musetel folosit pentru a da parului culoarea aurului sau de infuzia de urzici, impotriva matretii. Studiile realizate asupra acestor metode naturale de ingrijire, in mod gresit dispretuite atatia ani, au demonstrat ca nu sunt "leacuri babesti", ci au reale calitati, insuficient exploatate pana acum.

O planta cunoscuta mai ales femeilor mai in varsta este Saponaria officinalis, sapunarita sau ciuin, pe numele ei romanesc. Aceasta planta contine saponina, o substanta activa care face clabuc si poate fi folosita cu succes in locul samponului sau sapunului.

Creste spontan pe langa garduri, drumuri, de-a lungul raurilor, iar planta uscata se gaseste in farmacii sau la plafar.

Pe baza acestei plante se pot obtine diverse tratamente cosmetice de ingrijire a parului.

Pentru obtinerea unui sampon natural puteti urma reteta de mai jos: 2 linguri de