Vara transformă Parisul într-un imens loc de joacă pentru copiii de toate vârstele. Turiştii care vizitează capitala Franţei se bucură de oferte culturale diverse, de la celebre muzee şi emblematice obiective istorice, până la „networking-ul” pe asfalt, în faţa Centrului Georges Pompidou, pe iarbă, în faţa catedralei Notre Dames, cu picioarele în apă, lângă piramidele de sticlă de la Luvru şi pe nisip, la un volei în faţa primăriei sau pe malul Senei.
Cultura a spart barierele clasice şi a ieşit pe străzile agomerate ale Parisului, pentru a comunica direct cu toţi cei care o caută. Unul dintre cele mai aglomerate locuri de întâlnire cu viaţa culturală activă a metropolei este Centrul Georges Pompido, unde artişti contemporani din toate categoriile se întrec în măiestrie, mulţi dintre ei reuşind să trăiască din ceea ce fac. Fie că sunt dansatori pe sticle, portretişti, muzicanţi, maeştri în tehnica baloanelor uriaşe de săpun, actori ambulanţi, pictori sau sculptori, continuatori ai lui Constantin Brâncuşi, care-şi creează operele pe asfaltul încins, fiecare are ceva de spus lumii, iar mesajul lor este gustat cu bucurie de toţi trecătorii. Singurii care nu fac parte din peisaj, dar au devenit o imagine permanentă acolo, ca şi în alte zone importante ale Parisului sunt, din nefericire pentru noi, ţiganii cerşetori veniţi din România, care au ceva în comun cu populaţia din faţa centrului Pompidou doar prin faptul că trăiesc şi ei tot din ceea ce ştiu să facă mai bine. Întorcându-ne la cultură, Centrul Pompidou este unul dintre cele mai controversate construcţii din Paris, care a reuşit, însă, la fel ca şi Turnul Eiffel să depăşească momentele critice din istorie şi să devină una dintre emblemele metropolei. Tot aici, lângă „monstruoasa clădire”, construită între anii 1972 şi 1976, se află şi Atelierele Brâncuşi – Muzeul Naţional de Artă Modernă al Franţei, cu
