România a fost zguduită de-a lungul timpului de greşeli colosale ale unor magistraţi care au aruncat după gratii oameni nevinovaţi şi nu au fost niciodată traşi la răspundere.

Încătuşaţi şi aruncaţi după gratii pentru crime comise cu sadism. Judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare, în final - eliberaţi. Verdictul: eroare judiciară, o noţiune care în România aproape că-şi găseşte locul doar în dicţionarele de specialitate. În Franţa, o eroare judiciară a dus la reformarea sistemului. În România, victimele erorilor din Justiţie n-au primit nici măcar o scuză. În ţara noastră, meseria de magistrat se numără printre puţinele în care nimeni nu plăteşte erorile dovedite. Mărturie în acest sens stau statisticile din 2004 (când au fost reglementate erorile judiciare) până în prezent: statul nu a făcut nicio acţiune în regres împotriva celor care au aruncat nevinovaţi în ghearele unei justiţii care s-a dovedit a fi nedreaptă.

Cea mai odioasă eroare judiciară rămâne, fără îndoială, cazul „Anca". În 1977, când groaza încă stăpânea minţile oamenilor după omorurile în serie comise de diabolicul Ion Rîmaru, o altă crimă avea să înspăimânteze Capitala. O tânără, Anca Broscăţeanu, era ucisă cu bestialitate. Cazul s-a soldat cu condamnarea la 25 de ani a unui şofer de taxi nevinovat, din care a executat 4 ani. Eroarea judiciară este acum material de studiu în facultăţile de Drept şi a fost privită mult timp ca pe o măsură opresivă a sistemului comunist neinteresat de soarta oamenilor.

Ororile au continuat însă şi după 1989 şi chiar când nici cei mai pesimişti nu şi-ar fi imaginat că istoria avea să se repete, începea calvarul unui bărbat acuzat pe nedrept de viol şi ucidere. În 1992, Mioara Gherase, de 14 ani, era violată şi ucisă cu bestialitate. Anchetatorii, coordonaţi de procurorul Ion Diaconescu, l-au aruncat după gratii pe Marcel Ţundrea, un